top of page
1483001646_2401_9_1483001892.jpg
1483001646_2402_12_1483001948.jpg
1483001646_2403_12_1483001969.jpg
1483001646_2404_14_1483001993.jpg
1483001646_2405_12_1483002048.jpg
1483001646_2406_9_1483002081.jpg
1483001646_2407_12_1483002149.jpg

Titlu: PAUL GHERASIM: „Am trăit la Å£ară. Sunt copil de ţăran. Sufletul meu e un suflet de ţăran"

Autor: Costion Nicolescu

Sursa: Formula AS, nr. 1246, 2016

Mai multe expoziÅ£ii bucureÅŸtene au celebrat la sfârÅŸitul acesta de an personalitatea ÅŸi opera pictorului, întemeietorul grupului Prolog. Pornit spre raiul pentru care s-a pregătit o viaţă întreagă, nici urma de pe pământ a artistului nu se ÅŸterge, crescând în purpură ÅŸi în aur, la fel ca picturile lui.

 În casa Domnului, pentru toate zilele vieÅ£ii  

Vestea morÅ£ii lui  (în noaptea de 3 august, într-o marÅ£i spre miercuri), la 91 de ani, m-a prins în vacanţă, în însoÅ£ire de nepoÅ£i, la Sin­gu­reni, la vreo 40 de km de BucureÅŸti. Am ajuns la mânăs­ti­­rea Stavropoleos, în preajma tronului "domnului " (cum i se adresau adesea cei apro­piaÅ£i) vineri, pe seară. Era îmbarcat de plecare. Cu pielea albă, cu bar­ba colilie, parcă un pic mai ra­refiată, îmbrăcat în alb (ca totdeauna, cu un bun gust desăvârÅŸit!), într-un sicriu de culoare deschisă (cum s-o spune sicriu în Bucovina lui?), cu horbote simple, fără dantele, cu numele înscris cu alb pe crucea sa... Mult alb... Pă­rea, s-ar fi putut spune, un patriarh. Åži, cu ade­vă­rat, era un patriarh al pic­turii româneÅŸti! Nu numai ÅŸi nu în primul rând prin vârstă ci, îndeosebi, prin au­­toritate, prin măiestrie, prin cunoaÅŸtere, prin înăl­Å£imea trăirii spirituale ÅŸi duhovniceÅŸti. Dar eu l-aÅŸ fi asemănat mai degrabă cu o mireasă. Gata de Nuntă, gata de întâlnire cu Mi­rele-Hristos, atât de iubit ÅŸi atât de dorit de el. Se răsfrângea deja asupra lui ceva din lumina taborică a praznicului Schimbării la Faţă care tocmai venea! Când am intrat eu, părintele Ius­tin MarchiÅŸ era cel care citea din Psaltire la căpătâiul lui. Cu ritm mă­surat, apăsând cuvintele, încât ele să Å£i se impună, re­velator. Pe urmă s-au perindat alÅ£ii ÅŸi al­Å£ii. Prie­teni... Până spre miezul nopÅ£ii, când au ră­mas de strajă, cu rândul, maici ale mânăstirii ÅŸi doi din­­tre tinerii cei mai apropiaÅ£i lui în ultimii ani de via­­­Å£Äƒ, arhitectul Marius Pandele ÅŸi teologul IonuÅ£ Lun­­­gu, care l-au înconjurat cu un devotament ex­cep­Å£io­nal ÅŸi i-au dus la împlinire unele proiecte pe care forÅ£ele fizice nu-l mai ajutau să le împli­neas­că sin­gur. Parcă niciodată versetele Psalmilor nu capătă mai multă greutate ÅŸi mai mult înÅ£eles ca la căpătâiul unui mort. Când mi-a venit prima dată rândul, am citit Catisma a 6-a. Cât de mult mi s-a părut că i se potrivesc cuvintele versetului al patrulea din Psalmul 26: "Un lucru am cerut de la Domnul ÅŸi pe acesta-l voi căuta: să locu­iesc în casa Domnului în toate zi­lele vieÅ£ii mele, văzul să mi-l desfăt în frumuseÅ£ea Dom­nului ÅŸi să cercetez locaÅŸul Său". A avut parte din plin de Casa Domnului ÅŸi de frumuseÅ£ea re­văr­sa­tă de El în lume, în fel ÅŸi chip, nemijlocit ÅŸi mij­locit.
Unul dintre sentimentele prime pe care le am lân­gă un om drag care pleacă la Domnul este vino­văţia pentru lipsa de atenÅ£ie ÅŸi de grijă pe care am ma­nifestat-o faţă de el în diferite perioade, cu dife­rite prilejuri. L-am văzut extrem de puÅ£in în ultimii doi ani pe Paul Gherasim. La ultima întâlnire cu el, m-am dus însoÅ£it de un minunat medic ÅŸi om, pro­fe­so­rul Miron Bogdan. Auzisem că situaÅ£ia lui Paul Ghe­rasim era tot mai delicată, dar ce-am văzut m-a cu­tremurat. Slab de tot, numai piele ÅŸi os, la pro­priu. În­­­tins pe spate, aproape nemiÅŸcat, suferea de dureri cum­plite la orice miÅŸcare, dar ÅŸi de o in­som­nie re­be­lă, ucigătoare. Era uscat ca un pust­nic după un în­de­lungat timp de asceză în ale hranei ÅŸi ale somnului. Bunul medic nu a putut decât să constate povârnirea gra­vă ÅŸi ireversibilă a stării de sănătate, pre­co­nizând un sfârÅŸit apropiat. L-a ascultat cu răb­dare, l-a în­curajat cu cuvinte blânde de mângâiere, i-a pre­scris câteva paliative uÅŸoare.


 "Cu ciocârlia deasupra noastră" 

​

Avea un respect oarecum evlavios pentru omul vechi, pentru Å£Äƒranul român, a cărui spiritualitate sănătoasă ÅŸi pătrunzătoare a admirat-o fără rezerve ÅŸi a slujit-o ori de câte ori a avut prilejul. Practic, era îndrăgostit de ea. El însuÅŸi era mândru de Bu­co­vina sa natală ÅŸi de ţăranii ei. Se revendica a fi ţăran, în felul în care te revendici a aparÅ£ine unei vechi ÅŸi mari stirpe nobiliare. Ţăranul vechi ÅŸi cele ale lumii lui erau date mereu de el spre pildă. Nu, la el nu era vor­ba de vreo idolatrie sau de vreo ideo­logie. În cazul lui, ca ÅŸi în al altor personalităţi de anvergură (Pă­rin­­­tele Dumitru Stăniloae, Ioan Ale­xandru, Horia Ber­nea ÅŸ.a.) filonul este unul tare. Ei veneau de aco­lo, dintre ţărani, acolo trăiseră o pe­rioadă a vieÅ£ii lor, cea mai curată ÅŸi mai deschisă re­cep­tărilor ne­al­terate. Ei trăiseră cu toată impli­carea acolo, respi­raseră aerul ÅŸi istoria satelor de obârÅŸie, văzuseră ÅŸi străvă­zuseră acea lume. Legă­tura lor cu satul ÅŸi cu ţăranul era organică. Chiar dacă ajunsese să fie, la un mo­ment dat, una de tipul paradisului pierdut, sfârÅŸea prin a fi, în chip organic, una a paradisului regăsit. Ei au ÅŸtiut ÅŸi au putut să vadă acolo FrumuseÅ£ea a­ceea care mântuieÅŸte lumea, o Fru­mu­seÅ£e acumulată prin filtrări istorice ÅŸi spirituale suc­ce­sive. Frumu­se­Å£ea-Hris­tos! Au vă­zut la ţă­ran un suflet aÅŸe­zat temeinic ÅŸi lămurit prin răb­dă­toare suferinţă ÅŸi bună însoÅ£ire cu Dum­ne­zeu, printr-o înscriere blândă ÅŸi fi­reas­că în lume, în cea fizică ÅŸi în cea me­ta­fizică, dusă la simplitate ultimă, la ma­ximum de limpezire ÅŸi coerenţă. Măr­turie stau studiile unor eminenÅ£i et­no­logi, în cap cu Ernest Bernea, măr­turie stă povestea Ţăranului Român de la Mu­­zeul lui, aÅŸa cum l-a pictat Horia Ber­­nea. În­tr-un interviu acordat pentru Evenimentul Zilei, Paul Gherasims-a descris astfel: "Eu am trăit la Å£ară, eu sunt copil de ţăran, sufletul meu e un su­flet de ţăran. De aia eu sunt un om al tradiÅ£iilor, în con­tinuare. Am trăit, când eram copil, tradiÅ£ia în plinătatea ei, pe câmp, cu oile, cu vacile, cu plugul, cu ciocârlia dea­supra noastră, când eram la arat. Åži am trecut printr-o istorie care e o istorie con­densată, ca o sinteză a is­toriei me­le."


În vederea unei prezentări recu­peratoare a Chipului exterior ÅŸi lăuntric al acelui Ţăran, în faÅ£a celor din lumea culturală contemporană, Paul Ghe­rasim a fost printre cei din­tâi care au pus în cir­cu­laÅ£ie, după 1989, vechi foto­grafii cu chipuri de ţă­rani. De altfel, chipul lui PaulGherasim era astfel com­pus, în­cât să trimită în acea direcÅ£ie, la ţăranii ar­hetipali. Avea acasă un portret al bunicului său, ţăran buco­vi­nean de o mare dem­ni­tate ÅŸi frumuseÅ£e, făcut la în­ceputurile sale de pictor. Å¢inea foarte mult la lu­crarea aceea, chiar dacă rămânea o operă de tinereÅ£e, poa­te cu mai puÅ£ină mă­iestrie, dar cu câtă res­pec­tuoasă candoare. Ni-l arăta adesea cu bună mân­drie. Åži felul în care se îmbrăca se dorea ÅŸi reu­ÅŸea să fie de inspiraÅ£ie ţărănească. Avea o eleganţă aparte. Subtil rafinată. Voit smerită, dar de o sme­renie care nu trecea neobservată. Dim­potrivă.
Tot aÅŸa, în apartamentul său situat la etajul al 9-lea al unui bloc din Titan, era înconjurat de obiecte ţă­­răneÅŸti de o răpitoare frumuseÅ£e. Practic, erau nu­mai capodopere ale acestei culturi. Odăile lui aveau o mireasmă ţărănească, mai precis una monahal-ţă­rănească. Paul Gherasim era de o austeritate slă­vi­toare. Totul răspândea în jurul lui ceea ce numim noi în Biserică o "bună mireasmă duhovnicească".


A realizat expoziÅ£ii memorabile, dedicate cul­turii ţărăneÅŸti, între care la loc de frunte ar fi de men­Å£io­nat: "SpaÅ£iul spiritual al satului românesc" (1991), la Muzeul NaÅ£ional de Artă, ÅŸi "Stră­ve­zimea sa­­tului românesc" (2003), la Muzeul Ţăranului Român.
Åži-a dedicat ultima parte a vieÅ£ii anume pu­nerii în evidenţă a culturii ţărăneÅŸti ÅŸi a consti­tuÅ£iei ei structural creÅŸtine. Toată seria de cărÅ£i-al­bume reali­zate în ultimii doi-trei ani, după ce a fost blocat în chi­lia sa, vrea să ne spună, pre­ponderent vizual, des­pre acea cultură tai­nică, simplă ÅŸi de un incre­di­bil rafinament spiri­tual ÅŸi artistic. Este vorba de Om de trea­bă ţăranul (Ed. RenaÅŸterea, 2016), Urma Sfân­tului Apostol An­drei (Ed. Doxologia, 2016), Stră­ve­zimea fru­museÅ£ii (Ed. Bizantină, 2016), MunÅ£ii Bu­zăului, locuri ale sfinÅ£eniei (Ed. Ar­hiepiscopiei Bu­ză­u­lui ÅŸi Vrancei, 2016), Po­­ezia locuirii (Ed. Bi­zan­tină, 2016), Casa ţă­ra­nu­lui român (Ed. Bi­zan­tină, 2016), Chipul ţăra­nu­lui român (Ed. Ar­hi­epis­copiei Dunării de Jos, 2016). O listă cu totul ÅŸi cu totul im­presionantă!

​

 Cer blând ÅŸi flori de măr 

​

Era pictor înnăscut. Nu ÅŸtiu cum a ajuns el, un co­pil de la Å£ară, din BoteÅŸtii Sucevei, să-ÅŸi desco­pere ÅŸi să-ÅŸi cultive vocaÅ£ia, să vină la BucureÅŸti ÅŸi să facă studiile de cuviinţă. Iubea pictura adevărată până la ultima fibră. O cunoÅŸtea foarte bine, atât în ceea ce priveÅŸte istoria ei, cât ÅŸi temeiul de măiestrie care-i conferă accederea la adevărul ei ultim. O sim­Å£ea apropiat. Chiar dacă-i văzusem, desi­gur, tablo­u­rile pe la anualele ÅŸi bie­nalele pe care UAP le organiza în acele timpuri, în anii '60, '70, '80, nu-l remarcasem anume. IgnoranÅ£a mea întru ale picturii contemporane era încă destul de mare ÅŸi "vedeam", cu precădere, acele nume în­conjurate de un anumit zgomot, aparÅ£inând cel mai adesea taberei ba­biÅŸ­tilor. Am fost conÅŸtient de nume­le lui Paul Ghe­rasim, odată cu realizarea primelor coperÅ£i pentru cărÅ£ile de imne ale lui Ioan Alexandru. Nu mă se­duseseră. La găseam simpliste, prea abstracte, prea simbolice. Este drept că se pierdea mult din ceea ce erau ele în original, din pricina pre­carităţii carto­nului ÅŸi a calităţii foarte aproximative a tiparului. Tot graÅ£ie iubirii pentru Ioan Alexandru am ajuns să mă împrietenesc cu Mihai Sârbulescu ÅŸi cu Ho­rea PaÅŸtina, iar prin ei, ceva mai târziu, l-am cu­noscut personal pe PaulGherasim. Îl întâlneam pe la vernisaje, dar mai apropiat, îndeosebi la Mihai Sâr­bulescu acasă. La el, pe strada Ion Bog­dan, era casă deschisă. Seară de sea­ră găseai oameni acolo, îndeosebi din lumea artelor vizuale, la un pahar sau, cel mai adesea, la mai multe. Mai târziu, în câteva rânduri, a ajuns ÅŸi la noi acasă. Nu mânca carne ÅŸi, atunci, pe un­de era invitat, se pregăteau pentru el, anume, feluri de mâncare cu peÅŸte ÅŸi cu brânză. Cam totdeauna, în vremea aceea, apărea însoÅ£it de soÅ£ia sa, Ste­lia­na, ÅŸi de Corina Pavelescu, sora aces­teia. Femei blajine, delicate, care ră­mâ­neau în umbra lui, ieÅŸind destul de arar la discuÅ£ie.

​

Gherasim făcuse ÅŸcoală bună, cu Nicolae Dărăscu (desenul) ÅŸi cu Jean Alexandru Steriade (pic­tura). Amintirile lui antebelice se refereau aproa­pe ex­clu­siv la lumea picturii. Ne vorbea des­pre în­cru­cişările lui cu pictori renumiÅ£i, care nouă ni se pă­reau a fi de mult is­torie aparÅ£inând unei lumi relativ în­depăr­tate în timp. Colegii (de facultate? de breas­lă?) îl porecliseră Mielul. Adu­cea cu evan­ghe­licul ani­mal la chip ÅŸi la dinamică. Åži-a câÅŸtigat des­tul de repede un vădit respect în cadrul breslei, chiar ÅŸi prin­tre cei care nu-i împărtăşeau viziunea plastică.


Pictura lui Paul Gherasim este ca un abur. De o transparenţă totală. Un văl. Numai bună pentru cer blând ÅŸi pentru mare senină, pentru flori de măr ÅŸi pen­tru natură în evaporare. Prima lui lu­crare care m-a izbit ÅŸi care mi-a rămas bine întipărită în memorie este una cu cei 40 de mucenici din Sevastia, temă reluată în mai multe rânduri. Par 40 de ţărani. De un dramatism total. Primise de la cineva puÅ£ină purpură, de care era foarte mândru ÅŸi o folosea cu mare par­ci­monie, nu­mai atunci când credea că subiectul o cere deplin. Iubea cu­lorile vechilor miniaturi mâ­năstireÅŸti: aurul, sineala, pur­pu­riul...
Prologul rămâne, probabil, înfăp­tui­rea sa maximă. Ge­nială! Multe au fost grupurile ÅŸi grupările artistice din istoria artei noastre vizuale, dar parcă niciunul ÅŸi niciuna nu au avut firescul, genuitatea, subtili­tatea, simplitatea ÅŸi farmecul peren al Prologului. Cred că Å£inea la el mai mult decât la pro­pria operă ÅŸi suferea ori de câte ori i se părea că tovarăşii lui de grup abdică de la o de­di­care totală pentru cauza lor inefabilă ÅŸi nenumită. A ÅŸtiut să vadă importanÅ£a unei astfel de grupări ÅŸi s-o pună ÅŸi în lucrare. Fiecare membru al Grupului Prolog este un pictor împlinit, din cei care s-au înscris deja în istoria picturii româ­neÅŸti, dar Grupul înseamnă mai mult decât suma acestor pic­tori. Un liant subteran imposibil de definit îi uneÅŸte ÅŸi îi face unici, dincolo de di­fe­renÅ£ele lor stilistice sau de personalitate. Gru­pul are un caracter subtil eclesial, fără vreun manifest în acest sens. Afirmă ca pro­gram lipsa de pro­gram (lipsă care ca­pătă o nuanţă de ideologie, în ciuda do­rinÅ£ei contrare a celor din Grup). În cadrul Grupului, fiecare este liber să facă ce vrea, dar libertatea aceasta este for­jată de o firească dorinţă interioară de a consuna cu ceilalÅ£i, de a fi în acelaÅŸi duh.

 "Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port" 

​

RelaÅ£ia lui Paul Gherasim cu Biserica trebuie să fi fost veche, dar eu de când i-am fost mai mult în preaj­mă, îl ÅŸtiu ataÅŸat de Stavropoleos. A avut un rol prim la renaÅŸterea aÅŸezământului după decem­brie 1989. Cred că a fost ÅŸi epitrop, până când locul a redevenit mânăstire. Înainte de '89, biserica era scoasă din uzul liturgic, iar clă­dirile ei deveniseră depozite ale Pa­tri­ar­hiei. Re­laÅ£ia lui Paul Ghe­rasim cu Biserica în la­tura ei instituÅ£ională era una de respect ÅŸi libertate, în care critica făcută cu dragoste ÅŸi compătimire nu lip­­­sea. A făcut de la bun în­ceput o ex­celentă, foarte rod­ni­că echi­pă cu pă­rintele Ius­tin Mar­chiÅŸ. Îi lega, între alte­le, o foar­te mare exi­genţă faţă de al­că­tuirea ÅŸi com­punerea spa­­Å£iului litur­gic, în toate di­mensiunile sale ar­tistice ÅŸi spirituale. Îm­pre­ună au ajuns să facă din mâ­năstirea Sta­vro­poleos un loc e­xem­plar, din acest punct de ve­dere, re­pre­zen­tativ pentru Bucu­reÅŸti, vizitat pentru a­ceas­ta, de mari personalităţi ale diferitelor do­menii de ex­ce­­lenţă din toa­tă lumea. Au îndepărtat alu­viu­nile poluan­te ÅŸi au adus lu­­cruri vechi, po­trivite locului. Paul Ghe­­rasim cutreiera anticariatele din cen­trul vechi, gă­sea ÅŸi sugera obiecte po­trivite, iar pă­rintele Ius­tin găsea mijloa­cele să le achi­ziÅ£ioneze, fiind în deplină conivenţă. Astfel a ajuns biserica să arate cum arată astăzi, aÅŸa s-a ajuns să se constituie un muzeu ÅŸi o bibliotecă, de mici dimen­siuni, dar do­tate numai cu lu­cruri de mare preÅ£. Este un loc în care Pa­triarhia ar putea organiza cursuri practice de bun gust ÅŸi nobleÅ£e simplă a spaÅ£iului liturgic ÅŸi paraliturgic. Sigur, li s-ar putea re­pro­ÅŸa, cum o făcea de altfel destul de blând Horia Bernea, că s-a ajuns la un anumit "pu­rism", că nu ar strica ÅŸi câteva "ac­ci­dente", din cele fi­reÅŸti, cum se în­tâmplă în viaÅ£a reală, unde nimic nu este "per­fect".


Era pentru slujbele limpezi, în care cuvântul rostit să fie bine auzit ÅŸi trăit ca atare. Este de neui­tat ÅŸi de neegalat felul în care citea el Apostolul! Cu un tremur emo­Å£ionat ÅŸi emoÅ£ionant, cu accente tul­burătoare în glăsuire. O făcea rar, de obi­cei la praznicul SfinÅ£ilor Apostoli Petru ÅŸi Pavel, când toată obÅŸtea îl sărbătorea cu voios drag!
A sprijinit la Stavopoleos revenirea la muzica psal­tică, reafirmarea ei. Era iso­nar neobosit al grupului de strană de pio­nerat, ce se formase acolo, la începutul ani­lor '90. De altfel, a făcut cu acest grup nu­meroase turnee în diferite ţări din Eu­ropa. "Îi place să bâzâie", glumea zâm­­bind cu duioÅŸie Ho­ria Bernea. De alt­fel, Grupul acela a generat în continuare, fie direct, fie indirect, alte ÅŸi alte gru­puri, încât se poate observa astăzi o prezenţă re­­lativ extinsă ÅŸi extrem de benefică a muzicii psal­tice în spaÅ£iul liturgic românesc.
Toate acestea, precum ÅŸi multe altele, au făcut ca astăzi el să fie numărat, pe drept cuvânt, printre ctitorii aÅŸezământului.


Lucrarea lui Paul Gherasim ÅŸi a părintelui Iustin MarchiÅŸ nu s-a oprit la mânăstirea Stavropoleos. Cât a fost în puteri, au călătorit destul de mult îm­preună în Å£ară, mai ales la mânăstiri. Adesea aceste călătorii deveneau un soi de "vizite pastorale". Suferea pen­tru neglijenÅ£a clericilor în ceea ce priveÅŸte frumu­seÅ£ea spa­Å£iului liturgic sau a ace­luia învecinat. Pe unde tre­ceau, făceau observaÅ£ii di­rec­te destul de aspre, în le­gă­tură cu scăderile în a­ceas­tă privinţă, cerând co­rec­tarea lor cât mai grab­ni­că.
A făcut multe ÅŸi pentru mânăstirea Hu­rezi, pe care o adoptase, într-un fel. I-a în­lesnit achiziÅ£ionarea unor obiecte de epocă din anti­ca­riate. Când pu­terea finan­cia­ră i-a îngăduit, a cum­părat el însuÅŸi obiecte spre în­zestrare. Pe altele le-a dă­ruit dintr-ale sale...
Vedea Catedrala Mântuirii Nea­mului, dacă tot e să fie una, la Văcă­reÅŸti, pe locul extraordinarei mâ­năs­­tiri transformate în închisoare de capitaliÅŸti ÅŸi de­mo­­lată de comuniÅŸti. La o întâlnire pe această temă, cu vrednicul de po­me­nire patriarh Teoctist, l-a in­ter­pe­­lat destul de vehement. Era o luare de poziÅ£ie care fă­­cea parte din pa­na­ÅŸul său. Ar fi fost o bine­ve­nită re­­a­bilitare, fie ÅŸi tardivă, a unui loc sacru de ex­cep­Å£ie.
Duhovnicul lui Paul Gherasim în ul­timii ani a fost părintele Nicolae BordaÅŸiu, poate ÅŸi pentru că îÅŸi dorea pe cineva mai în vârstă decât el.


I se potriveau cuvintele Poetului: "Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port... " Dar ce simplitate?! Ce complexe structuri solare se tăinuiau în această simplitate! "MoÅŸneagul" ce-l vedeai nu era "om de rând", era un Domn al picturii ro­mâneÅŸti. Nu numai printr-o valoare incon­tes­tabilă, dar ÅŸi prin autoritate profesională ÅŸi morală, prin înÅ£elepciune. Un om aÅŸezat. Un om generos. Dăruia ÅŸi, mai ales, se dă­ruia. Oamenilor, cauzelor nobile... Tablo­urile ori le dăruia, pur ÅŸi simplu, ori, dacă le vindea, banii erau destinaÅ£i cel mai ade­sea unor scopuri culturale în sprijinul Bi­sericii.
Era ÅŸi un om pitoresc, printre puÅ£inii care încă mai aduceau la noi, original, ae­rul de interbelic. Un om cu stil în toate ale purtării sale. Un campion al bu­nului simÅ£ ÅŸi al bunului gust. Încerca să reabiliteze nobleÅ£ea mistică a gustului. Un om ele­gant, de o ele­ganţă construită cu subtilitate, încât să dea senzaÅ£ia de smerenie ÅŸi de ţărănie.

​

În ciuda lentorii sale, era un om al faptei. Îmi spu­nea adesea: "Costion, eu nu vorbesc, eu fac!"
Îmi stăruie intonaÅ£ia vocii lui, când mi se adresa ÅŸi mă chema pe nume, felul în care apăsa vocalele! "Măi, Costion..."


Una dintre ultimele cărÅ£i-album se întitulează "Urma Sfântului Apostol Andrei". Putem spune că avem ÅŸi urme ale lui Paul Gherasim, ale paÅŸilor lui prin această lume. Oamenii sensibili, oamenii inte­li­genÅ£i, oamenii atenÅ£i, oamenii preocupaÅ£i de spi­ritualitatea TradiÅ£iei le vor observa ÅŸi vor Å£ine cont de direcÅ£ia spre care se îndreaptă ei... Åži vor păşi pe urma acestor urme.

 

​

bottom of page