Titlu: PAUL GHERASIM: „Am trăit la Å£ară. Sunt copil de ţăran. Sufletul meu e un suflet de ţăran"
Autor: Costion Nicolescu
Sursa: Formula AS, nr. 1246, 2016
Mai multe expoziÅ£ii bucureÅŸtene au celebrat la sfârÅŸitul acesta de an personalitatea ÅŸi opera pictorului, întemeietorul grupului Prolog. Pornit spre raiul pentru care s-a pregătit o viaţă întreagă, nici urma de pe pământ a artistului nu se ÅŸterge, crescând în purpură ÅŸi în aur, la fel ca picturile lui.
În casa Domnului, pentru toate zilele vieÅ£ii
Vestea morÅ£ii lui (în noaptea de 3 august, într-o marÅ£i spre miercuri), la 91 de ani, m-a prins în vacanţă, în însoÅ£ire de nepoÅ£i, la Singureni, la vreo 40 de km de BucureÅŸti. Am ajuns la mânăstirea Stavropoleos, în preajma tronului "domnului " (cum i se adresau adesea cei apropiaÅ£i) vineri, pe seară. Era îmbarcat de plecare. Cu pielea albă, cu barba colilie, parcă un pic mai rarefiată, îmbrăcat în alb (ca totdeauna, cu un bun gust desăvârÅŸit!), într-un sicriu de culoare deschisă (cum s-o spune sicriu în Bucovina lui?), cu horbote simple, fără dantele, cu numele înscris cu alb pe crucea sa... Mult alb... Părea, s-ar fi putut spune, un patriarh. Åži, cu adevărat, era un patriarh al picturii româneÅŸti! Nu numai ÅŸi nu în primul rând prin vârstă ci, îndeosebi, prin autoritate, prin măiestrie, prin cunoaÅŸtere, prin înălÅ£imea trăirii spirituale ÅŸi duhovniceÅŸti. Dar eu l-aÅŸ fi asemănat mai degrabă cu o mireasă. Gata de Nuntă, gata de întâlnire cu Mirele-Hristos, atât de iubit ÅŸi atât de dorit de el. Se răsfrângea deja asupra lui ceva din lumina taborică a praznicului Schimbării la Faţă care tocmai venea! Când am intrat eu, părintele Iustin MarchiÅŸ era cel care citea din Psaltire la căpătâiul lui. Cu ritm măsurat, apăsând cuvintele, încât ele să Å£i se impună, revelator. Pe urmă s-au perindat alÅ£ii ÅŸi alÅ£ii. Prieteni... Până spre miezul nopÅ£ii, când au rămas de strajă, cu rândul, maici ale mânăstirii ÅŸi doi dintre tinerii cei mai apropiaÅ£i lui în ultimii ani de viaţă, arhitectul Marius Pandele ÅŸi teologul IonuÅ£ Lungu, care l-au înconjurat cu un devotament excepÅ£ional ÅŸi i-au dus la împlinire unele proiecte pe care forÅ£ele fizice nu-l mai ajutau să le împlinească singur. Parcă niciodată versetele Psalmilor nu capătă mai multă greutate ÅŸi mai mult înÅ£eles ca la căpătâiul unui mort. Când mi-a venit prima dată rândul, am citit Catisma a 6-a. Cât de mult mi s-a părut că i se potrivesc cuvintele versetului al patrulea din Psalmul 26: "Un lucru am cerut de la Domnul ÅŸi pe acesta-l voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieÅ£ii mele, văzul să mi-l desfăt în frumuseÅ£ea Domnului ÅŸi să cercetez locaÅŸul Său". A avut parte din plin de Casa Domnului ÅŸi de frumuseÅ£ea revărsată de El în lume, în fel ÅŸi chip, nemijlocit ÅŸi mijlocit.
Unul dintre sentimentele prime pe care le am lângă un om drag care pleacă la Domnul este vinovăţia pentru lipsa de atenÅ£ie ÅŸi de grijă pe care am manifestat-o faţă de el în diferite perioade, cu diferite prilejuri. L-am văzut extrem de puÅ£in în ultimii doi ani pe Paul Gherasim. La ultima întâlnire cu el, m-am dus însoÅ£it de un minunat medic ÅŸi om, profesorul Miron Bogdan. Auzisem că situaÅ£ia lui Paul Gherasim era tot mai delicată, dar ce-am văzut m-a cutremurat. Slab de tot, numai piele ÅŸi os, la propriu. Întins pe spate, aproape nemiÅŸcat, suferea de dureri cumplite la orice miÅŸcare, dar ÅŸi de o insomnie rebelă, ucigătoare. Era uscat ca un pustnic după un îndelungat timp de asceză în ale hranei ÅŸi ale somnului. Bunul medic nu a putut decât să constate povârnirea gravă ÅŸi ireversibilă a stării de sănătate, preconizând un sfârÅŸit apropiat. L-a ascultat cu răbdare, l-a încurajat cu cuvinte blânde de mângâiere, i-a prescris câteva paliative uÅŸoare.
"Cu ciocârlia deasupra noastră"
​
Avea un respect oarecum evlavios pentru omul vechi, pentru ţăranul român, a cărui spiritualitate sănătoasă ÅŸi pătrunzătoare a admirat-o fără rezerve ÅŸi a slujit-o ori de câte ori a avut prilejul. Practic, era îndrăgostit de ea. El însuÅŸi era mândru de Bucovina sa natală ÅŸi de ţăranii ei. Se revendica a fi ţăran, în felul în care te revendici a aparÅ£ine unei vechi ÅŸi mari stirpe nobiliare. Ţăranul vechi ÅŸi cele ale lumii lui erau date mereu de el spre pildă. Nu, la el nu era vorba de vreo idolatrie sau de vreo ideologie. În cazul lui, ca ÅŸi în al altor personalităţi de anvergură (Părintele Dumitru Stăniloae, Ioan Alexandru, Horia Bernea ÅŸ.a.) filonul este unul tare. Ei veneau de acolo, dintre ţărani, acolo trăiseră o perioadă a vieÅ£ii lor, cea mai curată ÅŸi mai deschisă receptărilor nealterate. Ei trăiseră cu toată implicarea acolo, respiraseră aerul ÅŸi istoria satelor de obârÅŸie, văzuseră ÅŸi străvăzuseră acea lume. Legătura lor cu satul ÅŸi cu ţăranul era organică. Chiar dacă ajunsese să fie, la un moment dat, una de tipul paradisului pierdut, sfârÅŸea prin a fi, în chip organic, una a paradisului regăsit. Ei au ÅŸtiut ÅŸi au putut să vadă acolo FrumuseÅ£ea aceea care mântuieÅŸte lumea, o FrumuseÅ£e acumulată prin filtrări istorice ÅŸi spirituale succesive. FrumuseÅ£ea-Hristos! Au văzut la ţăran un suflet aÅŸezat temeinic ÅŸi lămurit prin răbdătoare suferinţă ÅŸi bună însoÅ£ire cu Dumnezeu, printr-o înscriere blândă ÅŸi firească în lume, în cea fizică ÅŸi în cea metafizică, dusă la simplitate ultimă, la maximum de limpezire ÅŸi coerenţă. Mărturie stau studiile unor eminenÅ£i etnologi, în cap cu Ernest Bernea, mărturie stă povestea Ţăranului Român de la Muzeul lui, aÅŸa cum l-a pictat Horia Bernea. Într-un interviu acordat pentru Evenimentul Zilei, Paul Gherasims-a descris astfel: "Eu am trăit la Å£ară, eu sunt copil de ţăran, sufletul meu e un suflet de ţăran. De aia eu sunt un om al tradiÅ£iilor, în continuare. Am trăit, când eram copil, tradiÅ£ia în plinătatea ei, pe câmp, cu oile, cu vacile, cu plugul, cu ciocârlia deasupra noastră, când eram la arat. Åži am trecut printr-o istorie care e o istorie condensată, ca o sinteză a istoriei mele."
În vederea unei prezentări recuperatoare a Chipului exterior ÅŸi lăuntric al acelui Ţăran, în faÅ£a celor din lumea culturală contemporană, Paul Gherasim a fost printre cei dintâi care au pus în circulaÅ£ie, după 1989, vechi fotografii cu chipuri de ţărani. De altfel, chipul lui PaulGherasim era astfel compus, încât să trimită în acea direcÅ£ie, la ţăranii arhetipali. Avea acasă un portret al bunicului său, ţăran bucovinean de o mare demnitate ÅŸi frumuseÅ£e, făcut la începuturile sale de pictor. Å¢inea foarte mult la lucrarea aceea, chiar dacă rămânea o operă de tinereÅ£e, poate cu mai puÅ£ină măiestrie, dar cu câtă respectuoasă candoare. Ni-l arăta adesea cu bună mândrie. Åži felul în care se îmbrăca se dorea ÅŸi reuÅŸea să fie de inspiraÅ£ie ţărănească. Avea o eleganţă aparte. Subtil rafinată. Voit smerită, dar de o smerenie care nu trecea neobservată. Dimpotrivă.
Tot aÅŸa, în apartamentul său situat la etajul al 9-lea al unui bloc din Titan, era înconjurat de obiecte ţărăneÅŸti de o răpitoare frumuseÅ£e. Practic, erau numai capodopere ale acestei culturi. Odăile lui aveau o mireasmă ţărănească, mai precis una monahal-ţărănească. Paul Gherasim era de o austeritate slăvitoare. Totul răspândea în jurul lui ceea ce numim noi în Biserică o "bună mireasmă duhovnicească".
A realizat expoziÅ£ii memorabile, dedicate culturii ţărăneÅŸti, între care la loc de frunte ar fi de menÅ£ionat: "SpaÅ£iul spiritual al satului românesc" (1991), la Muzeul NaÅ£ional de Artă, ÅŸi "Străvezimea satului românesc" (2003), la Muzeul Ţăranului Român.
Åži-a dedicat ultima parte a vieÅ£ii anume punerii în evidenţă a culturii ţărăneÅŸti ÅŸi a constituÅ£iei ei structural creÅŸtine. Toată seria de cărÅ£i-albume realizate în ultimii doi-trei ani, după ce a fost blocat în chilia sa, vrea să ne spună, preponderent vizual, despre acea cultură tainică, simplă ÅŸi de un incredibil rafinament spiritual ÅŸi artistic. Este vorba de Om de treabă ţăranul (Ed. RenaÅŸterea, 2016), Urma Sfântului Apostol Andrei (Ed. Doxologia, 2016), Străvezimea frumuseÅ£ii (Ed. Bizantină, 2016), MunÅ£ii Buzăului, locuri ale sfinÅ£eniei (Ed. Arhiepiscopiei Buzăului ÅŸi Vrancei, 2016), Poezia locuirii (Ed. Bizantină, 2016), Casa ţăranului român (Ed. Bizantină, 2016), Chipul ţăranului român (Ed. Arhiepiscopiei Dunării de Jos, 2016). O listă cu totul ÅŸi cu totul impresionantă!
​
Cer blând ÅŸi flori de măr
​
Era pictor înnăscut. Nu ÅŸtiu cum a ajuns el, un copil de la Å£ară, din BoteÅŸtii Sucevei, să-ÅŸi descopere ÅŸi să-ÅŸi cultive vocaÅ£ia, să vină la BucureÅŸti ÅŸi să facă studiile de cuviinţă. Iubea pictura adevărată până la ultima fibră. O cunoÅŸtea foarte bine, atât în ceea ce priveÅŸte istoria ei, cât ÅŸi temeiul de măiestrie care-i conferă accederea la adevărul ei ultim. O simÅ£ea apropiat. Chiar dacă-i văzusem, desigur, tablourile pe la anualele ÅŸi bienalele pe care UAP le organiza în acele timpuri, în anii '60, '70, '80, nu-l remarcasem anume. IgnoranÅ£a mea întru ale picturii contemporane era încă destul de mare ÅŸi "vedeam", cu precădere, acele nume înconjurate de un anumit zgomot, aparÅ£inând cel mai adesea taberei babiÅŸtilor. Am fost conÅŸtient de numele lui Paul Gherasim, odată cu realizarea primelor coperÅ£i pentru cărÅ£ile de imne ale lui Ioan Alexandru. Nu mă seduseseră. La găseam simpliste, prea abstracte, prea simbolice. Este drept că se pierdea mult din ceea ce erau ele în original, din pricina precarităţii cartonului ÅŸi a calităţii foarte aproximative a tiparului. Tot graÅ£ie iubirii pentru Ioan Alexandru am ajuns să mă împrietenesc cu Mihai Sârbulescu ÅŸi cu Horea PaÅŸtina, iar prin ei, ceva mai târziu, l-am cunoscut personal pe PaulGherasim. Îl întâlneam pe la vernisaje, dar mai apropiat, îndeosebi la Mihai Sârbulescu acasă. La el, pe strada Ion Bogdan, era casă deschisă. Seară de seară găseai oameni acolo, îndeosebi din lumea artelor vizuale, la un pahar sau, cel mai adesea, la mai multe. Mai târziu, în câteva rânduri, a ajuns ÅŸi la noi acasă. Nu mânca carne ÅŸi, atunci, pe unde era invitat, se pregăteau pentru el, anume, feluri de mâncare cu peÅŸte ÅŸi cu brânză. Cam totdeauna, în vremea aceea, apărea însoÅ£it de soÅ£ia sa, Steliana, ÅŸi de Corina Pavelescu, sora acesteia. Femei blajine, delicate, care rămâneau în umbra lui, ieÅŸind destul de arar la discuÅ£ie.
​
Gherasim făcuse ÅŸcoală bună, cu Nicolae Dărăscu (desenul) ÅŸi cu Jean Alexandru Steriade (pictura). Amintirile lui antebelice se refereau aproape exclusiv la lumea picturii. Ne vorbea despre încrucişările lui cu pictori renumiÅ£i, care nouă ni se păreau a fi de mult istorie aparÅ£inând unei lumi relativ îndepărtate în timp. Colegii (de facultate? de breaslă?) îl porecliseră Mielul. Aducea cu evanghelicul animal la chip ÅŸi la dinamică. Åži-a câÅŸtigat destul de repede un vădit respect în cadrul breslei, chiar ÅŸi printre cei care nu-i împărtăşeau viziunea plastică.
Pictura lui Paul Gherasim este ca un abur. De o transparenţă totală. Un văl. Numai bună pentru cer blând ÅŸi pentru mare senină, pentru flori de măr ÅŸi pentru natură în evaporare. Prima lui lucrare care m-a izbit ÅŸi care mi-a rămas bine întipărită în memorie este una cu cei 40 de mucenici din Sevastia, temă reluată în mai multe rânduri. Par 40 de ţărani. De un dramatism total. Primise de la cineva puÅ£ină purpură, de care era foarte mândru ÅŸi o folosea cu mare parcimonie, numai atunci când credea că subiectul o cere deplin. Iubea culorile vechilor miniaturi mânăstireÅŸti: aurul, sineala, purpuriul...
Prologul rămâne, probabil, înfăptuirea sa maximă. Genială! Multe au fost grupurile ÅŸi grupările artistice din istoria artei noastre vizuale, dar parcă niciunul ÅŸi niciuna nu au avut firescul, genuitatea, subtilitatea, simplitatea ÅŸi farmecul peren al Prologului. Cred că Å£inea la el mai mult decât la propria operă ÅŸi suferea ori de câte ori i se părea că tovarăşii lui de grup abdică de la o dedicare totală pentru cauza lor inefabilă ÅŸi nenumită. A ÅŸtiut să vadă importanÅ£a unei astfel de grupări ÅŸi s-o pună ÅŸi în lucrare. Fiecare membru al Grupului Prolog este un pictor împlinit, din cei care s-au înscris deja în istoria picturii româneÅŸti, dar Grupul înseamnă mai mult decât suma acestor pictori. Un liant subteran imposibil de definit îi uneÅŸte ÅŸi îi face unici, dincolo de diferenÅ£ele lor stilistice sau de personalitate. Grupul are un caracter subtil eclesial, fără vreun manifest în acest sens. Afirmă ca program lipsa de program (lipsă care capătă o nuanţă de ideologie, în ciuda dorinÅ£ei contrare a celor din Grup). În cadrul Grupului, fiecare este liber să facă ce vrea, dar libertatea aceasta este forjată de o firească dorinţă interioară de a consuna cu ceilalÅ£i, de a fi în acelaÅŸi duh.
"Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port"
​
RelaÅ£ia lui Paul Gherasim cu Biserica trebuie să fi fost veche, dar eu de când i-am fost mai mult în preajmă, îl ÅŸtiu ataÅŸat de Stavropoleos. A avut un rol prim la renaÅŸterea aÅŸezământului după decembrie 1989. Cred că a fost ÅŸi epitrop, până când locul a redevenit mânăstire. Înainte de '89, biserica era scoasă din uzul liturgic, iar clădirile ei deveniseră depozite ale Patriarhiei. RelaÅ£ia lui Paul Gherasim cu Biserica în latura ei instituÅ£ională era una de respect ÅŸi libertate, în care critica făcută cu dragoste ÅŸi compătimire nu lipsea. A făcut de la bun început o excelentă, foarte rodnică echipă cu părintele Iustin MarchiÅŸ. Îi lega, între altele, o foarte mare exigenţă faţă de alcătuirea ÅŸi compunerea spaÅ£iului liturgic, în toate dimensiunile sale artistice ÅŸi spirituale. Împreună au ajuns să facă din mânăstirea Stavropoleos un loc exemplar, din acest punct de vedere, reprezentativ pentru BucureÅŸti, vizitat pentru aceasta, de mari personalităţi ale diferitelor domenii de excelenţă din toată lumea. Au îndepărtat aluviunile poluante ÅŸi au adus lucruri vechi, potrivite locului. Paul Gherasim cutreiera anticariatele din centrul vechi, găsea ÅŸi sugera obiecte potrivite, iar părintele Iustin găsea mijloacele să le achiziÅ£ioneze, fiind în deplină conivenţă. Astfel a ajuns biserica să arate cum arată astăzi, aÅŸa s-a ajuns să se constituie un muzeu ÅŸi o bibliotecă, de mici dimensiuni, dar dotate numai cu lucruri de mare preÅ£. Este un loc în care Patriarhia ar putea organiza cursuri practice de bun gust ÅŸi nobleÅ£e simplă a spaÅ£iului liturgic ÅŸi paraliturgic. Sigur, li s-ar putea reproÅŸa, cum o făcea de altfel destul de blând Horia Bernea, că s-a ajuns la un anumit "purism", că nu ar strica ÅŸi câteva "accidente", din cele fireÅŸti, cum se întâmplă în viaÅ£a reală, unde nimic nu este "perfect".
Era pentru slujbele limpezi, în care cuvântul rostit să fie bine auzit ÅŸi trăit ca atare. Este de neuitat ÅŸi de neegalat felul în care citea el Apostolul! Cu un tremur emoÅ£ionat ÅŸi emoÅ£ionant, cu accente tulburătoare în glăsuire. O făcea rar, de obicei la praznicul SfinÅ£ilor Apostoli Petru ÅŸi Pavel, când toată obÅŸtea îl sărbătorea cu voios drag!
A sprijinit la Stavopoleos revenirea la muzica psaltică, reafirmarea ei. Era isonar neobosit al grupului de strană de pionerat, ce se formase acolo, la începutul anilor '90. De altfel, a făcut cu acest grup numeroase turnee în diferite ţări din Europa. "Îi place să bâzâie", glumea zâmbind cu duioÅŸie Horia Bernea. De altfel, Grupul acela a generat în continuare, fie direct, fie indirect, alte ÅŸi alte grupuri, încât se poate observa astăzi o prezenţă relativ extinsă ÅŸi extrem de benefică a muzicii psaltice în spaÅ£iul liturgic românesc.
Toate acestea, precum ÅŸi multe altele, au făcut ca astăzi el să fie numărat, pe drept cuvânt, printre ctitorii aÅŸezământului.
Lucrarea lui Paul Gherasim ÅŸi a părintelui Iustin MarchiÅŸ nu s-a oprit la mânăstirea Stavropoleos. Cât a fost în puteri, au călătorit destul de mult împreună în Å£ară, mai ales la mânăstiri. Adesea aceste călătorii deveneau un soi de "vizite pastorale". Suferea pentru neglijenÅ£a clericilor în ceea ce priveÅŸte frumuseÅ£ea spaÅ£iului liturgic sau a aceluia învecinat. Pe unde treceau, făceau observaÅ£ii directe destul de aspre, în legătură cu scăderile în această privinţă, cerând corectarea lor cât mai grabnică.
A făcut multe ÅŸi pentru mânăstirea Hurezi, pe care o adoptase, într-un fel. I-a înlesnit achiziÅ£ionarea unor obiecte de epocă din anticariate. Când puterea financiară i-a îngăduit, a cumpărat el însuÅŸi obiecte spre înzestrare. Pe altele le-a dăruit dintr-ale sale...
Vedea Catedrala Mântuirii Neamului, dacă tot e să fie una, la VăcăreÅŸti, pe locul extraordinarei mânăstiri transformate în închisoare de capitaliÅŸti ÅŸi demolată de comuniÅŸti. La o întâlnire pe această temă, cu vrednicul de pomenire patriarh Teoctist, l-a interpelat destul de vehement. Era o luare de poziÅ£ie care făcea parte din panaÅŸul său. Ar fi fost o binevenită reabilitare, fie ÅŸi tardivă, a unui loc sacru de excepÅ£ie.
Duhovnicul lui Paul Gherasim în ultimii ani a fost părintele Nicolae BordaÅŸiu, poate ÅŸi pentru că îÅŸi dorea pe cineva mai în vârstă decât el.
I se potriveau cuvintele Poetului: "Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port... " Dar ce simplitate?! Ce complexe structuri solare se tăinuiau în această simplitate! "MoÅŸneagul" ce-l vedeai nu era "om de rând", era un Domn al picturii româneÅŸti. Nu numai printr-o valoare incontestabilă, dar ÅŸi prin autoritate profesională ÅŸi morală, prin înÅ£elepciune. Un om aÅŸezat. Un om generos. Dăruia ÅŸi, mai ales, se dăruia. Oamenilor, cauzelor nobile... Tablourile ori le dăruia, pur ÅŸi simplu, ori, dacă le vindea, banii erau destinaÅ£i cel mai adesea unor scopuri culturale în sprijinul Bisericii.
Era ÅŸi un om pitoresc, printre puÅ£inii care încă mai aduceau la noi, original, aerul de interbelic. Un om cu stil în toate ale purtării sale. Un campion al bunului simÅ£ ÅŸi al bunului gust. Încerca să reabiliteze nobleÅ£ea mistică a gustului. Un om elegant, de o eleganţă construită cu subtilitate, încât să dea senzaÅ£ia de smerenie ÅŸi de ţărănie.
​
În ciuda lentorii sale, era un om al faptei. Îmi spunea adesea: "Costion, eu nu vorbesc, eu fac!"
Îmi stăruie intonaÅ£ia vocii lui, când mi se adresa ÅŸi mă chema pe nume, felul în care apăsa vocalele! "Măi, Costion..."
Una dintre ultimele cărÅ£i-album se întitulează "Urma Sfântului Apostol Andrei". Putem spune că avem ÅŸi urme ale lui Paul Gherasim, ale paÅŸilor lui prin această lume. Oamenii sensibili, oamenii inteligenÅ£i, oamenii atenÅ£i, oamenii preocupaÅ£i de spiritualitatea TradiÅ£iei le vor observa ÅŸi vor Å£ine cont de direcÅ£ia spre care se îndreaptă ei... Åži vor păşi pe urma acestor urme.
​