





Titlu: PAUL GHERASIM: „Am trăit la ţară. Sunt copil de ţăran. Sufletul meu e un suflet de ţăran"
Autor: Costion Nicolescu
Sursa: Formula AS, nr. 1246, 2016
Mai multe expoziţii bucureştene au celebrat la sfârşitul acesta de an personalitatea şi opera pictorului, întemeietorul grupului Prolog. Pornit spre raiul pentru care s-a pregătit o viaţă întreagă, nici urma de pe pământ a artistului nu se şterge, crescând în purpură şi în aur, la fel ca picturile lui.
În casa Domnului, pentru toate zilele vieţii
Vestea morÅ£ii lui (în noaptea de 3 august, într-o marÅ£i spre miercuri), la 91 de ani, m-a prins în vacanţă, în însoÅ£ire de nepoÅ£i, la SinÂguÂreni, la vreo 40 de km de BucureÅŸti. Am ajuns la mânăsÂtiÂÂrea Stavropoleos, în preajma tronului "domnului " (cum i se adresau adesea cei aproÂpiaÅ£i) vineri, pe seară. Era îmbarcat de plecare. Cu pielea albă, cu barÂba colilie, parcă un pic mai raÂrefiată, îmbrăcat în alb (ca totdeauna, cu un bun gust desăvârÅŸit!), într-un sicriu de culoare deschisă (cum s-o spune sicriu în Bucovina lui?), cu horbote simple, fără dantele, cu numele înscris cu alb pe crucea sa... Mult alb... PăÂrea, s-ar fi putut spune, un patriarh. Åži, cu adeÂvăÂrat, era un patriarh al picÂturii româneÅŸti! Nu numai ÅŸi nu în primul rând prin vârstă ci, îndeosebi, prin auÂÂtoritate, prin măiestrie, prin cunoaÅŸtere, prin înălÂÅ£imea trăirii spirituale ÅŸi duhovniceÅŸti. Dar eu l-aÅŸ fi asemănat mai degrabă cu o mireasă. Gata de Nuntă, gata de întâlnire cu MiÂrele-Hristos, atât de iubit ÅŸi atât de dorit de el. Se răsfrângea deja asupra lui ceva din lumina taborică a praznicului Schimbării la Faţă care tocmai venea! Când am intrat eu, părintele IusÂtin MarchiÅŸ era cel care citea din Psaltire la căpătâiul lui. Cu ritm măÂsurat, apăsând cuvintele, încât ele să Å£i se impună, reÂvelator. Pe urmă s-au perindat alÅ£ii ÅŸi alÂÅ£ii. PrieÂteni... Până spre miezul nopÅ£ii, când au răÂmas de strajă, cu rândul, maici ale mânăstirii ÅŸi doi dinÂÂtre tinerii cei mai apropiaÅ£i lui în ultimii ani de viaÂÂÂţă, arhitectul Marius Pandele ÅŸi teologul IonuÅ£ LunÂÂÂgu, care l-au înconjurat cu un devotament exÂcepÂÅ£ioÂnal ÅŸi i-au dus la împlinire unele proiecte pe care forÅ£ele fizice nu-l mai ajutau să le împliÂneasÂcă sinÂgur. Parcă niciodată versetele Psalmilor nu capătă mai multă greutate ÅŸi mai mult înÅ£eles ca la căpătâiul unui mort. Când mi-a venit prima dată rândul, am citit Catisma a 6-a. Cât de mult mi s-a părut că i se potrivesc cuvintele versetului al patrulea din Psalmul 26: "Un lucru am cerut de la Domnul ÅŸi pe acesta-l voi căuta: să locuÂiesc în casa Domnului în toate ziÂlele vieÅ£ii mele, văzul să mi-l desfăt în frumuseÅ£ea DomÂnului ÅŸi să cercetez locaÅŸul Său". A avut parte din plin de Casa Domnului ÅŸi de frumuseÅ£ea reÂvărÂsaÂtă de El în lume, în fel ÅŸi chip, nemijlocit ÅŸi mijÂlocit.
Unul dintre sentimentele prime pe care le am lânÂgă un om drag care pleacă la Domnul este vinoÂvăţia pentru lipsa de atenÅ£ie ÅŸi de grijă pe care am maÂnifestat-o faţă de el în diferite perioade, cu difeÂrite prilejuri. L-am văzut extrem de puÅ£in în ultimii doi ani pe Paul Gherasim. La ultima întâlnire cu el, m-am dus însoÅ£it de un minunat medic ÅŸi om, proÂfeÂsoÂrul Miron Bogdan. Auzisem că situaÅ£ia lui Paul GheÂrasim era tot mai delicată, dar ce-am văzut m-a cuÂtremurat. Slab de tot, numai piele ÅŸi os, la proÂpriu. ÃŽnÂÂÂtins pe spate, aproape nemiÅŸcat, suferea de dureri cumÂplite la orice miÅŸcare, dar ÅŸi de o inÂsomÂnie reÂbeÂlă, ucigătoare. Era uscat ca un pustÂnic după un înÂdeÂlungat timp de asceză în ale hranei ÅŸi ale somnului. Bunul medic nu a putut decât să constate povârnirea graÂvă ÅŸi ireversibilă a stării de sănătate, preÂcoÂnizând un sfârÅŸit apropiat. L-a ascultat cu răbÂdare, l-a înÂcurajat cu cuvinte blânde de mângâiere, i-a preÂscris câteva paliative uÅŸoare.
"Cu ciocârlia deasupra noastră"
​
Avea un respect oarecum evlavios pentru omul vechi, pentru ţăranul român, a cărui spiritualitate sănătoasă ÅŸi pătrunzătoare a admirat-o fără rezerve ÅŸi a slujit-o ori de câte ori a avut prilejul. Practic, era îndrăgostit de ea. El însuÅŸi era mândru de BuÂcoÂvina sa natală ÅŸi de ţăranii ei. Se revendica a fi ţăran, în felul în care te revendici a aparÅ£ine unei vechi ÅŸi mari stirpe nobiliare. Ţăranul vechi ÅŸi cele ale lumii lui erau date mereu de el spre pildă. Nu, la el nu era vorÂba de vreo idolatrie sau de vreo ideoÂlogie. ÃŽn cazul lui, ca ÅŸi în al altor personalităţi de anvergură (PăÂrinÂÂÂtele Dumitru Stăniloae, Ioan AleÂxandru, Horia BerÂnea ÅŸ.a.) filonul este unul tare. Ei veneau de acoÂlo, dintre ţărani, acolo trăiseră o peÂrioadă a vieÅ£ii lor, cea mai curată ÅŸi mai deschisă reÂcepÂtărilor neÂalÂterate. Ei trăiseră cu toată impliÂcarea acolo, respiÂraseră aerul ÅŸi istoria satelor de obârÅŸie, văzuseră ÅŸi străvăÂzuseră acea lume. LegăÂtura lor cu satul ÅŸi cu ţăranul era organică. Chiar dacă ajunsese să fie, la un moÂment dat, una de tipul paradisului pierdut, sfârÅŸea prin a fi, în chip organic, una a paradisului regăsit. Ei au ÅŸtiut ÅŸi au putut să vadă acolo FrumuseÅ£ea aÂceea care mântuieÅŸte lumea, o FruÂmuÂseÅ£e acumulată prin filtrări istorice ÅŸi spirituale sucÂceÂsive. FrumuÂseÂÅ£ea-HrisÂtos! Au văÂzut la ţăÂran un suflet aÅŸeÂzat temeinic ÅŸi lămurit prin răbÂdăÂtoare suferinţă ÅŸi bună însoÅ£ire cu DumÂneÂzeu, printr-o înscriere blândă ÅŸi fiÂreasÂcă în lume, în cea fizică ÅŸi în cea meÂtaÂfizică, dusă la simplitate ultimă, la maÂximum de limpezire ÅŸi coerenţă. MărÂturie stau studiile unor eminenÅ£i etÂnoÂlogi, în cap cu Ernest Bernea, mărÂturie stă povestea Ţăranului Român de la MuÂÂzeul lui, aÅŸa cum l-a pictat Horia BerÂÂnea. ÃŽnÂtr-un interviu acordat pentru Evenimentul Zilei, Paul Gherasims-a descris astfel: "Eu am trăit la Å£ară, eu sunt copil de ţăran, sufletul meu e un suÂflet de ţăran. De aia eu sunt un om al tradiÅ£iilor, în conÂtinuare. Am trăit, când eram copil, tradiÅ£ia în plinătatea ei, pe câmp, cu oile, cu vacile, cu plugul, cu ciocârlia deaÂsupra noastră, când eram la arat. Åži am trecut printr-o istorie care e o istorie conÂdensată, ca o sinteză a isÂtoriei meÂle."
ÃŽn vederea unei prezentări recuÂperatoare a Chipului exterior ÅŸi lăuntric al acelui Ţăran, în faÅ£a celor din lumea culturală contemporană, Paul GheÂrasim a fost printre cei dinÂtâi care au pus în cirÂcuÂlaÅ£ie, după 1989, vechi fotoÂgrafii cu chipuri de ţăÂrani. De altfel, chipul lui PaulGherasim era astfel comÂpus, înÂcât să trimită în acea direcÅ£ie, la ţăranii arÂhetipali. Avea acasă un portret al bunicului său, ţăran bucoÂviÂnean de o mare demÂniÂtate ÅŸi frumuseÅ£e, făcut la înÂceputurile sale de pictor. Å¢inea foarte mult la luÂcrarea aceea, chiar dacă rămânea o operă de tinereÅ£e, poaÂte cu mai puÅ£ină măÂiestrie, dar cu câtă resÂpecÂtuoasă candoare. Ni-l arăta adesea cu bună mânÂdrie. Åži felul în care se îmbrăca se dorea ÅŸi reuÂÅŸea să fie de inspiraÅ£ie ţărănească. Avea o eleganţă aparte. Subtil rafinată. Voit smerită, dar de o smeÂrenie care nu trecea neobservată. DimÂpotrivă.
Tot aÅŸa, în apartamentul său situat la etajul al 9-lea al unui bloc din Titan, era înconjurat de obiecte ţăÂÂrăneÅŸti de o răpitoare frumuseÅ£e. Practic, erau nuÂmai capodopere ale acestei culturi. Odăile lui aveau o mireasmă ţărănească, mai precis una monahal-ţăÂrănească. Paul Gherasim era de o austeritate slăÂviÂtoare. Totul răspândea în jurul lui ceea ce numim noi în Biserică o "bună mireasmă duhovnicească".
A realizat expoziÅ£ii memorabile, dedicate culÂturii ţărăneÅŸti, între care la loc de frunte ar fi de menÂÅ£ioÂnat: "SpaÅ£iul spiritual al satului românesc" (1991), la Muzeul NaÅ£ional de Artă, ÅŸi "StrăÂveÂzimea saÂÂtului românesc" (2003), la Muzeul Ţăranului Român.
Åži-a dedicat ultima parte a vieÅ£ii anume puÂnerii în evidenţă a culturii ţărăneÅŸti ÅŸi a constiÂtuÅ£iei ei structural creÅŸtine. Toată seria de cărÅ£i-alÂbume realiÂzate în ultimii doi-trei ani, după ce a fost blocat în chiÂlia sa, vrea să ne spună, preÂponderent vizual, desÂpre acea cultură taiÂnică, simplă ÅŸi de un increÂdiÂbil rafinament spiriÂtual ÅŸi artistic. Este vorba de Om de treaÂbă ţăranul (Ed. RenaÅŸterea, 2016), Urma SfânÂtului Apostol AnÂdrei (Ed. Doxologia, 2016), StrăÂveÂzimea fruÂmuseÅ£ii (Ed. Bizantină, 2016), MunÅ£ii BuÂzăului, locuri ale sfinÅ£eniei (Ed. ArÂhiepiscopiei BuÂzăÂuÂlui ÅŸi Vrancei, 2016), PoÂÂezia locuirii (Ed. BiÂzanÂtină, 2016), Casa ţăÂraÂnuÂlui român (Ed. BiÂzanÂtină, 2016), Chipul ţăraÂnuÂlui român (Ed. ArÂhiÂepisÂcopiei Dunării de Jos, 2016). O listă cu totul ÅŸi cu totul imÂpresionantă!
​
Cer blând şi flori de măr
​
Era pictor înnăscut. Nu ÅŸtiu cum a ajuns el, un coÂpil de la Å£ară, din BoteÅŸtii Sucevei, să-ÅŸi descoÂpere ÅŸi să-ÅŸi cultive vocaÅ£ia, să vină la BucureÅŸti ÅŸi să facă studiile de cuviinţă. Iubea pictura adevărată până la ultima fibră. O cunoÅŸtea foarte bine, atât în ceea ce priveÅŸte istoria ei, cât ÅŸi temeiul de măiestrie care-i conferă accederea la adevărul ei ultim. O simÂÅ£ea apropiat. Chiar dacă-i văzusem, desiÂgur, tabloÂuÂrile pe la anualele ÅŸi bieÂnalele pe care UAP le organiza în acele timpuri, în anii '60, '70, '80, nu-l remarcasem anume. IgnoranÅ£a mea întru ale picturii contemporane era încă destul de mare ÅŸi "vedeam", cu precădere, acele nume înÂconjurate de un anumit zgomot, aparÅ£inând cel mai adesea taberei baÂbiÅŸÂtilor. Am fost conÅŸtient de numeÂle lui Paul GheÂrasim, odată cu realizarea primelor coperÅ£i pentru cărÅ£ile de imne ale lui Ioan Alexandru. Nu mă seÂduseseră. La găseam simpliste, prea abstracte, prea simbolice. Este drept că se pierdea mult din ceea ce erau ele în original, din pricina preÂcarităţii cartoÂnului ÅŸi a calităţii foarte aproximative a tiparului. Tot graÅ£ie iubirii pentru Ioan Alexandru am ajuns să mă împrietenesc cu Mihai Sârbulescu ÅŸi cu HoÂrea PaÅŸtina, iar prin ei, ceva mai târziu, l-am cuÂnoscut personal pe PaulGherasim. ÃŽl întâlneam pe la vernisaje, dar mai apropiat, îndeosebi la Mihai SârÂbulescu acasă. La el, pe strada Ion BogÂdan, era casă deschisă. Seară de seaÂră găseai oameni acolo, îndeosebi din lumea artelor vizuale, la un pahar sau, cel mai adesea, la mai multe. Mai târziu, în câteva rânduri, a ajuns ÅŸi la noi acasă. Nu mânca carne ÅŸi, atunci, pe unÂde era invitat, se pregăteau pentru el, anume, feluri de mâncare cu peÅŸte ÅŸi cu brânză. Cam totdeauna, în vremea aceea, apărea însoÅ£it de soÅ£ia sa, SteÂliaÂna, ÅŸi de Corina Pavelescu, sora acesÂteia. Femei blajine, delicate, care răÂmâÂneau în umbra lui, ieÅŸind destul de arar la discuÅ£ie.
​
Gherasim făcuse ÅŸcoală bună, cu Nicolae Dărăscu (desenul) ÅŸi cu Jean Alexandru Steriade (picÂtura). Amintirile lui antebelice se refereau aproaÂpe exÂcluÂsiv la lumea picturii. Ne vorbea desÂpre înÂcruÂcişările lui cu pictori renumiÅ£i, care nouă ni se păÂreau a fi de mult isÂtorie aparÅ£inând unei lumi relativ înÂdepărÂtate în timp. Colegii (de facultate? de breasÂlă?) îl porecliseră Mielul. AduÂcea cu evanÂgheÂlicul aniÂmal la chip ÅŸi la dinamică. Åži-a câştigat desÂtul de repede un vădit respect în cadrul breslei, chiar ÅŸi prinÂtre cei care nu-i împărtăşeau viziunea plastică.
Pictura lui Paul Gherasim este ca un abur. De o transparenţă totală. Un văl. Numai bună pentru cer blând ÅŸi pentru mare senină, pentru flori de măr ÅŸi penÂtru natură în evaporare. Prima lui luÂcrare care m-a izbit ÅŸi care mi-a rămas bine întipărită în memorie este una cu cei 40 de mucenici din Sevastia, temă reluată în mai multe rânduri. Par 40 de ţărani. De un dramatism total. Primise de la cineva puÅ£ină purpură, de care era foarte mândru ÅŸi o folosea cu mare parÂciÂmonie, nuÂmai atunci când credea că subiectul o cere deplin. Iubea cuÂlorile vechilor miniaturi mâÂnăstireÅŸti: aurul, sineala, purÂpuÂriul...
Prologul rămâne, probabil, înfăpÂtuiÂrea sa maximă. GeÂnială! Multe au fost grupurile ÅŸi grupările artistice din istoria artei noastre vizuale, dar parcă niciunul ÅŸi niciuna nu au avut firescul, genuitatea, subtiliÂtatea, simplitatea ÅŸi farmecul peren al Prologului. Cred că Å£inea la el mai mult decât la proÂpria operă ÅŸi suferea ori de câte ori i se părea că tovarăşii lui de grup abdică de la o deÂdiÂcare totală pentru cauza lor inefabilă ÅŸi nenumită. A ÅŸtiut să vadă importanÅ£a unei astfel de grupări ÅŸi s-o pună ÅŸi în lucrare. Fiecare membru al Grupului Prolog este un pictor împlinit, din cei care s-au înscris deja în istoria picturii româÂneÅŸti, dar Grupul înseamnă mai mult decât suma acestor picÂtori. Un liant subteran imposibil de definit îi uneÅŸte ÅŸi îi face unici, dincolo de diÂfeÂrenÅ£ele lor stilistice sau de personalitate. GruÂpul are un caracter subtil eclesial, fără vreun manifest în acest sens. Afirmă ca proÂgram lipsa de proÂgram (lipsă care caÂpătă o nuanţă de ideologie, în ciuda doÂrinÅ£ei contrare a celor din Grup). ÃŽn cadrul Grupului, fiecare este liber să facă ce vrea, dar libertatea aceasta este forÂjată de o firească dorinţă interioară de a consuna cu ceilalÅ£i, de a fi în acelaÅŸi duh.
"Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port"
​
RelaÅ£ia lui Paul Gherasim cu Biserica trebuie să fi fost veche, dar eu de când i-am fost mai mult în preajÂmă, îl ÅŸtiu ataÅŸat de Stavropoleos. A avut un rol prim la renaÅŸterea aÅŸezământului după decemÂbrie 1989. Cred că a fost ÅŸi epitrop, până când locul a redevenit mânăstire. ÃŽnainte de '89, biserica era scoasă din uzul liturgic, iar clăÂdirile ei deveniseră depozite ale PaÂtriÂarÂhiei. ReÂlaÅ£ia lui Paul GheÂrasim cu Biserica în laÂtura ei instituÅ£ională era una de respect ÅŸi libertate, în care critica făcută cu dragoste ÅŸi compătimire nu lipÂÂÂsea. A făcut de la bun înÂceput o exÂcelentă, foarte rodÂniÂcă echiÂpă cu păÂrintele IusÂtin MarÂchiÅŸ. ÃŽi lega, între alteÂle, o foarÂte mare exiÂgenţă faţă de alÂcăÂtuirea ÅŸi comÂpunerea spaÂÂÅ£iului liturÂgic, în toate diÂmensiunile sale arÂtistice ÅŸi spirituale. ÃŽmÂpreÂună au ajuns să facă din mâÂnăstirea StaÂvroÂpoleos un loc eÂxemÂplar, din acest punct de veÂdere, reÂpreÂzenÂtativ pentru BucuÂreÅŸti, vizitat pentru aÂceasÂta, de mari personalităţi ale diferitelor doÂmenii de exÂceÂÂlenţă din toaÂtă lumea. Au îndepărtat aluÂviuÂnile poluanÂte ÅŸi au adus luÂÂcruri vechi, poÂtrivite locului. Paul GheÂÂrasim cutreiera anticariatele din cenÂtrul vechi, găÂsea ÅŸi sugera obiecte poÂtrivite, iar păÂrintele IusÂtin găsea mijloaÂcele să le achiÂziÅ£ioneze, fiind în deplină conivenţă. Astfel a ajuns biserica să arate cum arată astăzi, aÅŸa s-a ajuns să se constituie un muzeu ÅŸi o bibliotecă, de mici dimenÂsiuni, dar doÂtate numai cu luÂcruri de mare preÅ£. Este un loc în care PaÂtriarhia ar putea organiza cursuri practice de bun gust ÅŸi nobleÅ£e simplă a spaÅ£iului liturgic ÅŸi paraliturgic. Sigur, li s-ar putea reÂproÂÅŸa, cum o făcea de altfel destul de blând Horia Bernea, că s-a ajuns la un anumit "puÂrism", că nu ar strica ÅŸi câteva "acÂciÂdente", din cele fiÂreÅŸti, cum se înÂtâmplă în viaÅ£a reală, unde nimic nu este "perÂfect".
Era pentru slujbele limpezi, în care cuvântul rostit să fie bine auzit ÅŸi trăit ca atare. Este de neuiÂtat ÅŸi de neegalat felul în care citea el Apostolul! Cu un tremur emoÂÅ£ionat ÅŸi emoÅ£ionant, cu accente tulÂburătoare în glăsuire. O făcea rar, de obiÂcei la praznicul SfinÅ£ilor Apostoli Petru ÅŸi Pavel, când toată obÅŸtea îl sărbătorea cu voios drag!
A sprijinit la Stavopoleos revenirea la muzica psalÂtică, reafirmarea ei. Era isoÂnar neobosit al grupului de strană de pioÂnerat, ce se formase acolo, la începutul aniÂlor '90. De altfel, a făcut cu acest grup nuÂmeroase turnee în diferite ţări din EuÂropa. "ÃŽi place să bâzâie", glumea zâmÂÂbind cu duioÅŸie HoÂria Bernea. De altÂfel, Grupul acela a generat în continuare, fie direct, fie indirect, alte ÅŸi alte gruÂpuri, încât se poate observa astăzi o prezenţă reÂÂlativ extinsă ÅŸi extrem de benefică a muzicii psalÂtice în spaÅ£iul liturgic românesc.
Toate acestea, precum şi multe altele, au făcut ca astăzi el să fie numărat, pe drept cuvânt, printre ctitorii aşezământului.
Lucrarea lui Paul Gherasim ÅŸi a părintelui Iustin MarchiÅŸ nu s-a oprit la mânăstirea Stavropoleos. Cât a fost în puteri, au călătorit destul de mult îmÂpreună în Å£ară, mai ales la mânăstiri. Adesea aceste călătorii deveneau un soi de "vizite pastorale". Suferea penÂtru neglijenÅ£a clericilor în ceea ce priveÅŸte frumuÂseÅ£ea spaÂÅ£iului liturgic sau a aceÂluia învecinat. Pe unde treÂceau, făceau observaÅ£ii diÂrecÂte destul de aspre, în leÂgăÂtură cu scăderile în aÂceasÂtă privinţă, cerând coÂrecÂtarea lor cât mai grabÂniÂcă.
A făcut multe ÅŸi pentru mânăstirea HuÂrezi, pe care o adoptase, într-un fel. I-a înÂlesnit achiziÅ£ionarea unor obiecte de epocă din antiÂcaÂriate. Când puÂterea finanÂciaÂră i-a îngăduit, a cumÂpărat el însuÅŸi obiecte spre înÂzestrare. Pe altele le-a dăÂruit dintr-ale sale...
Vedea Catedrala Mântuirii NeaÂmului, dacă tot e să fie una, la VăcăÂreÅŸti, pe locul extraordinarei mâÂnăsÂÂtiri transformate în închisoare de capitaliÅŸti ÅŸi deÂmoÂÂlată de comuniÅŸti. La o întâlnire pe această temă, cu vrednicul de poÂmeÂnire patriarh Teoctist, l-a inÂterÂpeÂÂlat destul de vehement. Era o luare de poziÅ£ie care făÂÂcea parte din paÂnaÂÅŸul său. Ar fi fost o bineÂveÂnită reÂÂaÂbilitare, fie ÅŸi tardivă, a unui loc sacru de exÂcepÂÅ£ie.
Duhovnicul lui Paul Gherasim în ulÂtimii ani a fost părintele Nicolae BordaÅŸiu, poate ÅŸi pentru că îşi dorea pe cineva mai în vârstă decât el.
I se potriveau cuvintele Poetului: "Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port... " Dar ce simplitate?! Ce complexe structuri solare se tăinuiau în această simplitate! "MoÅŸneagul" ce-l vedeai nu era "om de rând", era un Domn al picturii roÂmâneÅŸti. Nu numai printr-o valoare inconÂtesÂtabilă, dar ÅŸi prin autoritate profesională ÅŸi morală, prin înÅ£elepciune. Un om aÅŸezat. Un om generos. Dăruia ÅŸi, mai ales, se dăÂruia. Oamenilor, cauzelor nobile... TabloÂurile ori le dăruia, pur ÅŸi simplu, ori, dacă le vindea, banii erau destinaÅ£i cel mai adeÂsea unor scopuri culturale în sprijinul BiÂsericii.
Era ÅŸi un om pitoresc, printre puÅ£inii care încă mai aduceau la noi, original, aeÂrul de interbelic. Un om cu stil în toate ale purtării sale. Un campion al buÂnului simÅ£ ÅŸi al bunului gust. ÃŽncerca să reabiliteze nobleÅ£ea mistică a gustului. Un om eleÂgant, de o eleÂganţă construită cu subtilitate, încât să dea senzaÅ£ia de smerenie ÅŸi de ţărănie.
​
ÃŽn ciuda lentorii sale, era un om al faptei. ÃŽmi spuÂnea adesea: "Costion, eu nu vorbesc, eu fac!"
Îmi stăruie intonaţia vocii lui, când mi se adresa şi mă chema pe nume, felul în care apăsa vocalele! "Măi, Costion..."
Una dintre ultimele cărÅ£i-album se întitulează "Urma Sfântului Apostol Andrei". Putem spune că avem ÅŸi urme ale lui Paul Gherasim, ale paÅŸilor lui prin această lume. Oamenii sensibili, oamenii inteÂliÂgenÅ£i, oamenii atenÅ£i, oamenii preocupaÅ£i de spiÂritualitatea TradiÅ£iei le vor observa ÅŸi vor Å£ine cont de direcÅ£ia spre care se îndreaptă ei... Åži vor păşi pe urma acestor urme.
​