Paul Gherasim se naște la 25 iunie 1925, în satul Botești-Horodniceni din județul Suceava. Împreună cu sora sa, Teodora, este crescut de bunici, țărani  bucovineni de la care învață ce înseamnă verticalitatea, îndrăgirea unui trai simplu și respectul pentru lucru. Studiile primare le face în sat pentru ca apoi să urmeze doi ani la Școala Normală din Piatra-Neamț.

 

Se transferă însă la Școala de Muzică Militară din același oraș unde studiază ca instrument principal vioara și unde își va finaliza studiile liceale. Printre primele sale picturi în ulei se numără portretul bunicului realizat înainte să plece la studii în București. Țăranul se va  dovedi, de altfel, o temă de interes recurent de-a lungul vieții pictorului.

​

Între anii 1943-1947 urmează cursurile Academiei de Arte Frumoase, unde studiază desenul cu pictorul Nicolae Dărăscu, iar pictura cu Jean Alexandru Steriade. În 1946 expune la Salonul de Primăvară, primind premiul al II-lea. Devine membru în Sindicatul Artelor Frumoase, iar în anul 1950 membru fondator al UAP, secția Pictură, București.

​

Expune singur pentru prima dată la Galeria Galateea în 1966. Celelalte expoziții personale au avut loc în: 1972, „Bolți de lumină”, opt pânze, la Galeria Amfora, București, în 1995 la Galeria Catacomba, București expune o selecție retrospectivă iar în 2005 are loc cea mai amplă expoziție personală intitulată „Prologos” la Palatele Brâncovenești Mogoșoaia de la Porțile Bucureștilor unde reia tema bolților de lumină.

​

Paul Gherasim este autorul a numeroase expoziții de artă comparată: „Luchian înnoitorul” în colaborare cu Theodor Enescu la Muzeul Simu, București (1968), „Permanențe  ale artei românești”, Muzeul Satului, București (1973), „Sinteze de artă românească”, Muzeul Județean Suceava (1978), „Studiul I” (1978) și „Studiul 2” (1981) la Timișoara organizate în colaborare cu Ion Grigorescu, Coriolan Babeți, Constantin Flondor și Dan Hăulică, „Secole de continuitate în arta românească” (1980), Muzeul Județean Râmnicu-Vâlcea, „Spațiul spiritual al satului românesc”, Muzeul Național de Artă, București (1991), „Trecut-Prezent” și „Pentru Eminescu” la Galeria Catacomba, București (1994), „Străvezimea satului românesc”, Muzeul Țăranului Român, București (2003), „Grupul Andreescu la 50 de ani”, Așezământul Stavropoleos, București, „O pânză albă de față cu pictorul”, expoziție și dialog în grădina Xifta, București (2007), „Locul tăcerii – În memoria lui Constantin Brâncuși” (2010) la Muzeul de Artă din Târgu-Jiu, „Pâinea” la Mănăstirea Hurezi (2014).

​

În 1985, împreună cu Horea Paștina, Constantin Flondor, Mihai Sârbulescu și Christian Paraschiv, Paul Gherasim întemeiază gruparea PROLOG care debutează cu expoziția din decembrie de la Căminul Artei intitulată „Floarea de măr”. Scos din curgerea istorică a timpului, gruparea Prolog, fondată „pe de o parte, de veghea îngăduitoare a lui Paul Gherasim, pe de alta, pe comunitatea de credo-uri religioase sau estetice (...) e o insulă de liniștire și un loc de odihnă a ochiului.” (Coriolan Babeți)

​

Este un apropiat al poetului imnograf Ioan Alexandru pentru care realizează coperțile volumelor sale de poezie. Un ecou al prieteniei și admirației poetului față de pictor se regăsește în anumite poezii, precum „Schit brâncovenesc” (în volumul Imnele Transilvaniei), dedicate lui Paul Gherasim.

​

Compune numeroase expoziții pentru prietenii din breaslă precum Gheorghe Berindei, Ervant Nicogosian, Florin Niculiu, Vasile Varga ș.a.

​

La începutul anilor ‘90 este activ ca membru în Comisia Națională a Monumentelor Ansamblurilor și Siturilor Istorice din cadrul Ministerului Culturii.

​

Începând cu anul 1990, se numără printre noii ctitori ai mănăstirii Stavropoleos, unde, în calitate de consilier principal al comunității, se ocupă de amenajarea ansamblului monahal (muzeul, trapeza, biblioteca ș.a.). De asemenea, participă la reluarea tradiției muzicii psaltice prin grupul de la Stavropoleos.

​

În 2015 are loc expoziția „90x30” de la Galeria Romană, București, la aniversarea a 90 de ani de la nașterea sa și a 30 de ani de la înființarea grupării Prolog.

​

În ultimii ani de viață realizează seria de cărți-albume dedicate țăranului român care „scot în evidență cultura țărănească și constituția ei structural creștină” (Costion Nicolescu): „Casa țăranului român” (Mănăstirea Lainici și ed. Bizantină, 2016), „Poezia locuirii. România-Japonia” (Mănăstirea Lainici și ed. Bizantină, 2016), „Om de treabă țăranul” (ed. Renașterea, 2016), „Urma Sfântului Apostol Andrei” (ed. Doxologia, 2016), „Străvezimea frumuseții” (ed. Bizantină și Mănăstirea Lainici, 2016), „Meșteșugul țăranului român” (ed. Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galați, 2017), „Chipul țăranului român” (ed. Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galați, 2016), „Munții Buzăului. Locuri ale sfințeniei” (ed. Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei, 2016), „Ștergerea urmelor” (ed. Doxologia, 2017 ), „Murmurul poeziei” (ed. Predania, 2017), „Biserica lui Hristos” (ed. Doxologia, 2017 ).

​

La 3 august 2016, se mută la Domnul. Slujba de înmormântare are loc la Mănăstirea Stavropoleos.

​

Volumul de versuri „Fratelui meu” apare postum la editura Doxologia în 2018.

​

Distincțiile și premiile primite: Premiul II la Salonul de primăvară (1946), Premiul pentru pictură al UAP (1961), Premiul Revistei „Arta” (1972), Marele Premiu al UAP (1979), Premiul Ioan Andreescu – Academia Română (1995), Ordinul „Steaua României” în grad de Comandor (2001), „Crucea Patriarhală”, Patriarhia Română (2002), Premiul Revistei „Cuvântul” (2006), „Crucea Nordului”, Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord (2016).