Titlu: Paul Gherasim sau logosul diafan
Autor: Dan Stanca
Sursa: Ziarul Lumina, 17 septembrie 2012
La 87 de ani, Paul Gherasim este un patriarh al picturii româneÅŸti. Cine i-a văzut măcar una dintre expoziÅ£ii a rămas înfiorat de fineÅ£ea cu care artistul lucrează, vrând să evite tot ce este emfază, declarativism răguÅŸit, stridenţă dureroasă. El iubeÅŸte prea mult acest univers pentru a nu-l durea agresiunile noastre.
​
Cu această impresie am plecat de la ultima sa expoziÅ£ie pe care am văzut-o la Palatul Brâncovenesc. Paul Gherasim, cu aspectul său serafic, aproape nepământean, a reuÅŸit să transpună în pânzele sale ceva din propria înfăţiÅŸare. Dacă omul a fost creat după chipul ÅŸi asemănarea Domnului, atunci opera artistului pe care-l evocăm, la rândul ei, a fost creată după esenÅ£ele secrete care formează cifrul tainic al unui talent exemplar. De altminteri, tot ce a făcut el a închinat Logosului, comprimând arta într-o splendidă ofrandă pe care cerul o absoarbe pe nesimÅ£ite. Paul Gherasim face parte din categoria acelor artiÅŸti care, cum am spus, nu au vrut niciodată să epateze. Pictura sa nu este explozivă, dinamitardă, provocatoare. Dimpotrivă, prin tablourile sale se opune violenÅ£ei ÅŸi ocoleÅŸte formulele de expresie prea apăsate. Se poate spune că este un antiexpresionist ÅŸi un abstracÅ£ionist care a ÅŸtiut să facă din tuÅŸele sale un mod original de scriere. Paul Gherasim nu pictează, ci scrie, situându-se astfel la antipodul artei moderne. Nu culoarea ÅŸi linia frântă contează pentru el, ci caligrafia înÅ£eleaptă, rafinamentul împletiturilor, graÅ£ia amprentei care de undeva din văzduh se aÅŸază asupra lumii agitate ÅŸi astfel poate să o liniÅŸtească. Avem de-a face cu o pictură-scriere îngerească, epifanică, fără tentaÅ£ia competiÅ£iei. Îngerul nu poate avea un asemenea apetit ÅŸi, ca imbold de o maximă puritate prin care fiinÅ£a noastră ajunge să se transforme, harul lucrează astfel asupra celui care priveÅŸte ÅŸi care nu ÅŸtie că astfel poate deveni un alt om. Lucrarea picturii lui Paul Gherasim asupra noastră are un asemenea efect. După ce ieÅŸi dintr-o expoziÅ£ie de-a sa te simÅ£i transformat, metanoizat, căpătând o altă percepÅ£ie asupra celor înconjurătoare. Fiindcă urâtul din jur ne asediază, avem nevoie de asemenea terapii. În loc de calmante realizate din sinteze chimice, mai bine o pictură de Paul Gherasim, care pe alocuri are puterea tămăduitoare a unei icoane.
Când a întemeiat grupul Prolog alături de regretatul Horia Bernea, Constantin Flondor, Horea PaÅŸtina ÅŸi Mihai Sârbulescu, nu bănuia ce impact de bună calitate va avea asupra societăţii româneÅŸti. Faţă de tinerii agitaÅ£i ÅŸi din ce în ce mai nemulÅ£umiÅ£i care escaladează experimentul, neÅŸtiind că în acest fel se înstrăinează de fiinÅ£a lor esenÅ£ială, prologiÅŸtii în frunte cu Paul Gherasim au adus în lumea noastră vibraÅ£ia inedită a unei rugăciuni. Logosul diafan este cea mai bună expresie a artei lor. Dincolo de concepte există ÅŸi o altă percepÅ£ie a celor imponderabile. Este rolul picturii să facă aceasta ÅŸi să ne ajute să ne înseninăm mintea. Pictura ca scriere ÅŸi scrierea ca atingere sunt modalităţile de ieÅŸire din carcasa unui univers osificat ÅŸi sufocat de proprie suficienţă. Paul Gherasim ÅŸtie însă că o asemenea realizare nu există în sine, ci doar printr-o colaborare inefabilă cu acela dinspre care toate ne sunt distribuite. Ofranda pleacă doar dacă acela căruia îi este destinată o face posibilă. Aceasta este lecÅ£ia despre Logosul de sus ÅŸi cel din sufletele celor pregătiÅ£i să-l încorporeze. Arta lui Paul Gherasim este o asemenea încorporare la limita de sus dincolo de care nu mai este decât Tăcere.