Marius Pandele : - De ce iarna? De ce fulgul de nea? De ce așa de multă iarnă?
Constantin Flondor : - Ori mi-ai ghicit gândurile că pui întrebarea asta, ori ceva se leagă. Din două motive: sunt născut în prag de Crăciun, în 16 decembrie, dar sunt și născut în nordul țării unde iernile au multă zăpadă, durează mai mult, zona Bucovina, Cernăuți. Plus că iarna aduce tuturor copiilor bucurie. Și atunci, am dorința mea de a păstra ca un fel de copil, veșnic naiv, iarna, zăpada, fulgul. Fulgul mai are în plus această geometrie fantastică care se aseamănă cu semnul hristic. Și asta, plus ceea ce spuneam eu din Eminescu, care vorbea de crucea bizantină că e ca un fulg de nea și continuă: „mic reprezentant al universului”, asta mi-a dat multă tărie și putere.
M.P. : - Și iarna e un mic reprezentant al vieții dumneavoastră.
C.F. : - Da, putem să spunem și așa!
Marius Pandele: - Țăranul acesta, bunicul domnului Paul, este un element identitar al Grupului Prolog?
Ion Grigorescu: - Nu.
M.P. : - Dar în ce cheie ar trebui citit?
I.G. : - În ce cheie? Poate așa, a unui anumit țăran, într-o anumită epocă... un moldovean.
M.P. : - Bucovinean, mai exact.
I.G. : - Da. E interesant pentru statură, pentru costum, chipul unui om bătrân. În primul rând un om bătrân. Fotografia e mai obscură, nu are atâtea detalii, am mai inventat și eu detalii.
Marius Pandele: - Suntem în fața unei păduri impresionante. Regăsesc o oarecare trimitere la realismul rusesc de a privi natura. Căutați lucrul acesta într-un fel, să-i continuați pe pictorii ruși de secol XIX sau e o altă privire?
Matei Lăzărescu: - Nu, n-am căutat deloc, dar i-am redescoperit după ce am pictat pânza asta.
M.P. : - Deci e o regăsire.
M.L. : - Da, i-am regăsit pe ruși. E o tendință spontană, să zicem, de a lucra afară și de a face aproape tot ce văd. Și cum asta cere timp, am avut ocazia să văd că natura se mișcă, evoluează, nu sub ochii mei, dar de la o săptămână la alta se văd schimbările. Și, contrar premiselor, sau gândurilor că ar fi mai bine dacă soarele ar sta pe loc ca să putem picta în aceeași lumină un subiect, mi s-a părut, dimpotrivă , o îmbogățire extraordinară, o participare mult mai largă, mult mai complexă.
M.P. : - Participarea pictorului în natură?
M.L. : - Da, a pictorului în natură. Deci o observație în lungime, în timp a naturii, care poate fi încifrată sau consemnată, reîntrupatăpe pânză, deci intr-un obiect plat și tern, prin variația asta, schimbarea asta în fața ochilor și prin apariția unor semne de viață, altele decât cele proiectate de mine la început, proiectate pe pânză de natură, prin ochiul și prin mintea mea la început.
M.P. : - Mai mult decât un instantaneu fotografic care prinde un singur moment, o singură clipă, o singură lumină etc. E o trăire în timp a naturii.
M.L. : - Exact. Era primăvara devreme și am terminat tot primăvara, dar mult mai târziu, o lună mai târziu, după o pauză și am fost obligat să constat diferențele. Iar diferențele erau de înmugurire și de înflorire. A fost extraordinar de frumos ca act al picturii, nu ca rezultat neapărat, dar ca participare la schimbarea care se petrecea în fața ochilor. Și de atunci poate, s-au întărit motivele de a încerca să înregistrez momente succesive pe aceeași pânză sau pe pânze diferite, dar prezentate împreună.
M.P. : - În semn de variație, de creștere, de înflorire...
M.L. : - Și de ofilire. Și de apariția altor flori și altor muguri...
Marius Pandele : - De ce acest titlu: „Negrul este culoarea limbajului” ?
Christian Paraschiv : - Bineînțeles că uitându-ne și văzând acum, se creează o confuzie vizuală și optică, te-ai fi așteptat să fie ceva închis la culoare. Numai că albul, pe această textură (pentru că blana se comportă altfel decât un suport de pictură pe pânză), se comportă ca un negru, ca o scriitură. Deci, de-aia poartă acest nume... Când vorbesc de „Negrul este culoarea limbajului” vorbesc despre cum scriem. Cum scriem? Închis pe deschis. Au încercat pe calculator să facă tot felul de scrieri deschis pe închis. Însă, nu! S-a revenit. Pentru că lectura, ochiul, e obișnuit cu închis pe deschis când e vorba de cuvânt, de logos.
M.P. : - Începutul e de fapt acum o blană de oaie, nu o pânză albă.
C.P. : - Da, este un parchment. Și un parchment ce este? Este pielea oii pe care noi am utilizat-o, deci animalul de sacrificiu, pe care noi am și desenat.
Commentaires